In pozitia lotusului printre meduze mai mult sau mai putin metaforice.Aburisme.

Usturoi pentru copii

Respira sudoarea unei vieti

De fiecare data

Cand ma intorc pe cealalta parte,

Mi se pare

Ca a mai trecut un an de la ultima noapte

In care am dormit
Fara sa deschid ochii spre tine.

Mi se pare ca batista uda de cafea

in coltul stang, langa trandafirul de

broderie chinezeasca

E si mai murdara acum,

cand am scuipat toata

fericirea mea, cu sange, pasta

de dinti si ceai de dimineata, in celalalt colt.

Mi se pare ca, in loc sa uiti anii care

se incolacesc pe trupul tau si te strang

pana la ridarea completa a pielii si a mintii,

ai uitat cine i-a inghitit pentru tine,
otravindu-se cu miros de vechi.
Nu erai tu cel care frecai cu busuioc
sticla de parfum?Ca sa fuga diavolii, sa fuga si
sa nu se mai intoarca, dati cu ruj si vopsiti cu pudra.
Si nu erai tu cel care,
in fiecare seara, dupa ora 12, mancai usturoi sa te feresti
de cel-cu-nume-nespus?
Dar toate visele tale s-au inecat
in lichidul amniotic;
un copil umed si murdar urla;
un cearceaf alb, patat de cafea, il inveleste in caldura,
in timp ce trandafirii respira sudoarea unei vieti.


Copilul doarme.Iar mie mi se pare ca a mai trecut un an.

Santier pentru indragostiti

M-am deprins cu respiratul prin celofan 

si spuma de poliuretan.

Asa ma tratai tu de un secol incoace,

numai cu piatra,

sa nu ma pot sparge.

Cand construiai castele

din nisip si var 

si le-nveleai apoi 

in celofan.

Sa se pastreze intacte,

fara rani, pana la moarte,

Ca dragostea noastra.

Inima mea, izolata cu spuma,

A lasat urma pe inima ta.

Noi ne iubim si traim inca

In castele de nisip si stanca.

Nu trebuie sa acordati prea multa atentie poeziei.Eu nu lucrez la ceea ce scriu, ci doar scriu, pentru ca asta simt.Si e mai bine asa.

Joi, dimineata pe la 4, m-am intalnit cu cineva, un cineva anume, si i-am spus:
"stii, m-am apucat din nou de scris, si incep sa cred ca e mai bine, ca ma pot descurca.ce crezi, as reusi?"Raspunsul a fost o privire sceptica, dar acompaniata de sentimentul de mila.Ca si cum ai privi un copil mic incercand sa desfaca o punga de bomboane pe care apoi le varsa pe jos.Am suferit cand m-am trezit.Foarte mult.Am promis ca nu o sa mai scriu.Dar nu ma las pana nu demonstrez ca pot fi si mai buna de atat.Totul tine de cat de mult scrii si de cat de mult citesti.





1.Urasc ipocrizia, ca oricine altcineva.Sunt o persoana verde, nu eco, ci absolut verde.Ce gandesc, aia spun.Mai ales din cauza faptului ca nu prea gandesc inainte sa vorbesc.In momentul in care intentia initiala iese la iveala, iese la iveala si starea mea de mukatsuku, adica "ma calci pe nervi si-mi vine sa vars cand te aud".

3.Vreau sa vina iarna.Vreau sa calc toamna in picioare, s-a zdrobesc si sa o flutur deasupra capetelor tuguiate ale minti-ingustilor.Zapada sterge tot ce-a fost intre noi, cel putin pentru mine.
4.Cu ce crema sa te dai pe fata ca sa se usuce tot?Sa se usuce zambetul ala fals si tipatul de mimoza pe care il scoti cand vezi ceva super sweet  si sa se usuce frustrarile acumulate in varful fruntii si intre ochi si sa ti se taie respiratia cand ti-or spune ca esti incapabila?Cu untura.
5.Imi plac mult mainile mele.Si-mi place sa spun asta pentru ca e unul din putinele lucruri care imi place la mine.Dar as fi fost one hell of a piano player.
6.Pentru singurul meu cititor interesat:chiar mi-e dor de tine.