Aburisme sur les champs de mes souvenirs

Flori pentru strigoi


Mi-am intins mana deasupra lumii,
Am ridicat ceata cu palma mea de arama
si am descoperit durerea.
Mi-am aplecat privirea asupra lor
si m-au orbit cu cenusa mortii.
Talpile mele s-au ars de atata fuga,
s-a sfasiat matasea ca un apus de toamna,
m-au apucat de glezna alba si 
mi-au smuls parul, apoi m-au ingropat
sub nisipul marii.
Apoi mi-au ridicat statui, de bronz, de lemn, de piatra,
lut, sticla si noroi, de aur alb si galben s-apoi
m-au numit strigoi, vampir si mortul-viu, 
un suflet ratacind pustiu.
M-au orbit cu muzica si flori, cu flaute,
alaiuri de panze, pasari, cantece suflate
in argint 
ruginit tarziu de apa timpului.
Mi-a curs in orbite nisipul anilor si
m-am lasat purtata de valuri sarate.


M-au venerat cu zahar acru si 
praf de amagiri.

Durere cubica

E o durere cubica intre noi,

instalata in sfera gandirii goale si nesincere.

M-ai desfasurat in furtuna mintii tale 

m-ai intins pe marmura privirii si

m-ai construit la loc

din lego.

O lacrima dintr-un cub de gheata,

o atingere diagonal patrunsa de

sentiment.O articulatie invelita in

emotie.Vorbe de lemn batute 

in cuie.

E o durere cubica intre noi,

ne tine inchisi si uscati de sange.

S-a topit lacrima, 

a fugit emotia,

s-a rupt articulatia.

E pur si simplu dureros de cubic.

LITERARY HYPNOPHOBIA.Steamer-isme.

7.O sa ma arunc in soare si o sa modelez bulgari din lumina unei dimineti racoroase.O sa arunc in tine cu toata lumina aia si o sa orbesti si sufletul o sa ti se sparga in bucati de oglinda si abia atunci o sa simti si tu parfumul de narcisa in care iti duhneste trupul.
8.Pantofii rosii sunt innamoliti si asta inseamna ca tocmai te-am inselat cu ploaia.Dar te iubesc inca.
9.M-am uitat in oglinda azi-noapte.Si am vazut intuneric, mult intuneric si nimic altceva.Chiar atat de adanca e privirea mea?
10.Cand mi-ai zis ca sunt o..............Femeie frumoasa care te insala cu...............ala de tot.............respectul, ti-am multumit si am clipit cu privire de gheisa(imi era somn).Pana la urma, esti usor de inlocuit.Ca toti ceilalti pantofi ai mei.
11.As fi putut sa zbor daca nu mi-ar fi furat soimul aripile pentru el.Acum nu mai pot sa ajung la ingeri sa-i intreb unde te-ai dus.
12.Viata nu e o ciorba sau o supa.E o limonada.E dulce numai daca ii pui tu zahar.
13.Hai sa ne luminam camera cu licurici, s-o parfumam cu frezii si sa o stropim cu apa cu busuioc, hai s-o tapetam cu esenta de migdale si s-o vopsim cu lumina lunii.Hai apoi sa privim cum infloreste dragostea.
14.Eu sunt langa tine, dar tu nu ma vezi de ceata.Eu iti suflu viata, dar tu nu stii de unde.
15.Eu am invatat sa fiu fericita.Dar niciodata nu stii destul.

In pozitia lotusului printre meduze mai mult sau mai putin metaforice.Aburisme.

Usturoi pentru copii

Respira sudoarea unei vieti

De fiecare data

Cand ma intorc pe cealalta parte,

Mi se pare

Ca a mai trecut un an de la ultima noapte

In care am dormit
Fara sa deschid ochii spre tine.

Mi se pare ca batista uda de cafea

in coltul stang, langa trandafirul de

broderie chinezeasca

E si mai murdara acum,

cand am scuipat toata

fericirea mea, cu sange, pasta

de dinti si ceai de dimineata, in celalalt colt.

Mi se pare ca, in loc sa uiti anii care

se incolacesc pe trupul tau si te strang

pana la ridarea completa a pielii si a mintii,

ai uitat cine i-a inghitit pentru tine,
otravindu-se cu miros de vechi.
Nu erai tu cel care frecai cu busuioc
sticla de parfum?Ca sa fuga diavolii, sa fuga si
sa nu se mai intoarca, dati cu ruj si vopsiti cu pudra.
Si nu erai tu cel care,
in fiecare seara, dupa ora 12, mancai usturoi sa te feresti
de cel-cu-nume-nespus?
Dar toate visele tale s-au inecat
in lichidul amniotic;
un copil umed si murdar urla;
un cearceaf alb, patat de cafea, il inveleste in caldura,
in timp ce trandafirii respira sudoarea unei vieti.


Copilul doarme.Iar mie mi se pare ca a mai trecut un an.

Santier pentru indragostiti

M-am deprins cu respiratul prin celofan 

si spuma de poliuretan.

Asa ma tratai tu de un secol incoace,

numai cu piatra,

sa nu ma pot sparge.

Cand construiai castele

din nisip si var 

si le-nveleai apoi 

in celofan.

Sa se pastreze intacte,

fara rani, pana la moarte,

Ca dragostea noastra.

Inima mea, izolata cu spuma,

A lasat urma pe inima ta.

Noi ne iubim si traim inca

In castele de nisip si stanca.

Nu trebuie sa acordati prea multa atentie poeziei.Eu nu lucrez la ceea ce scriu, ci doar scriu, pentru ca asta simt.Si e mai bine asa.

Joi, dimineata pe la 4, m-am intalnit cu cineva, un cineva anume, si i-am spus:
"stii, m-am apucat din nou de scris, si incep sa cred ca e mai bine, ca ma pot descurca.ce crezi, as reusi?"Raspunsul a fost o privire sceptica, dar acompaniata de sentimentul de mila.Ca si cum ai privi un copil mic incercand sa desfaca o punga de bomboane pe care apoi le varsa pe jos.Am suferit cand m-am trezit.Foarte mult.Am promis ca nu o sa mai scriu.Dar nu ma las pana nu demonstrez ca pot fi si mai buna de atat.Totul tine de cat de mult scrii si de cat de mult citesti.





1.Urasc ipocrizia, ca oricine altcineva.Sunt o persoana verde, nu eco, ci absolut verde.Ce gandesc, aia spun.Mai ales din cauza faptului ca nu prea gandesc inainte sa vorbesc.In momentul in care intentia initiala iese la iveala, iese la iveala si starea mea de mukatsuku, adica "ma calci pe nervi si-mi vine sa vars cand te aud".

3.Vreau sa vina iarna.Vreau sa calc toamna in picioare, s-a zdrobesc si sa o flutur deasupra capetelor tuguiate ale minti-ingustilor.Zapada sterge tot ce-a fost intre noi, cel putin pentru mine.
4.Cu ce crema sa te dai pe fata ca sa se usuce tot?Sa se usuce zambetul ala fals si tipatul de mimoza pe care il scoti cand vezi ceva super sweet  si sa se usuce frustrarile acumulate in varful fruntii si intre ochi si sa ti se taie respiratia cand ti-or spune ca esti incapabila?Cu untura.
5.Imi plac mult mainile mele.Si-mi place sa spun asta pentru ca e unul din putinele lucruri care imi place la mine.Dar as fi fost one hell of a piano player.
6.Pentru singurul meu cititor interesat:chiar mi-e dor de tine.