N-ai chef sa citesti tot?Cauta aici-_^

joi, 8 decembrie 2011

Ziua

Ziua
Numai o zi dintre toate sa-mi pastrati.
Prima zi din iarna, ziua in care corbii mor si apele ingheata sub ochii lunii.
Ziua care devine noapte sub pasi obositi.
Ziua cu soare.Ziua cu stele.
Doar acea zi.Ziua nemortii mele.


duminică, 25 septembrie 2011

Aburisme pentru ore tarzii

Un murmur lung vine odata cu muzica.
Si mai simplu, si mai profund, Liszt lasa sa treaca ceasurile de aur peste hartii invizibile.Eu ma intorc in toate curburile coloanelor dorice ale oaselor, ma aplec peste zorii negri, ma ridic inspre frunti luminate cu faclii proaspete.Te intreb: ce stii tu?Nu stii decat ce vrei sa pari ca stii, dar nu vrei sa cunosti mai mult decat stii.


In varful degetelor


Harti din praf, lumini si iz de artar.
E cerul amar.
Ca un sarpe ma rascolsesc intre clapete.
Vad prin tine, vad drumuri purpurii prin pielea ta.
Drumuri pe care numai eu am mers.
Pe care numai eu le cunosc.
Ce stii tu?
Var albastru, pete de ceai si un pian.
Acelasi an.
Aceleasi piese, acelasi andante monoton,
Aceeasi Fantezie.
Vad ce vezi tu.Nimic.
Sunt oarba de doi ochi.
I-am pierdut demult, cand inca zapada mustea.
Si noi eram albi.

vineri, 5 august 2011

Aburisme de miezu' nioptii

Am observat o schimbare in receptivitatea mea.E un fel de flash fotografic in succesiunea celor 24 de ore, din care numai un sfert, si probabil nici acela, e folosit cu un scop.
Azi am spart un pahar.Neinteresant si copilaresc.Dar aveam o fascinatie extraordinara, culegand cioburile de pe covor, imi venea sa stau asa, in mijlocul lor, sa ma spal cu firimiturile de sticla pe maini, sa dansez in varfurile degetelor pe cioburile stropite cu apa si sange.
Cred ca o sa capat alt suflet, poate o sa ma pierd pe mine si o sa devin altcineva.Din cauza unui pahar.Poate am pierdut ceva din mine cu fiecare lucrusor pe care l-am distrus, dintr-o neatentie sau, mai rau, din nepasare.


 5 saptamani, o ora si-un minut


Saizeci de franghii ma tin prins de tine.
Ma tin de ramuri, de frunze, de muguri
insiropati.
Saizeci de lampi cu gaz, pe saizeci de strazi,
apasate si de talpa noastra.
Saizeci de nori negri, peste saizeci de sori de fericire.
Saizeci de insule pustii, casa noastra.
Saizeci de versuri.
Saizeci de ani pierduti in saizeci de minute.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Aburisme din resturi

La masa cu bibelouri


Bibelouri de sticla si portelan ieftin stau aranjate
printre vietile noastre.
Nu calca stramb, nu te sprijini in coate
pe masa unde, sparte, aruncate, daramate
stau ele.
Masa rotunda unde ielele danseaza 
in fiecare seara, 
si te pierd in jocul lor.
La scaunul unde ti-ai vazut numele,
acolo ielele
vor dansa si vor inflori in crini
albi si fini, 
cu putregaiul mortii in tulpini.

miercuri, 27 iulie 2011

Aburisme de vin si vara

O caisa uscata.


Eu zic ca e bine asa.E mai bine ca niciodata sa stam universali, inveliti in pamant.
...
Simt perfuzia sentimentelor tale, 
simt seringa pacatelor mele dizolvand 
plasma, 
plasma, 
plasma.
Creier bun, prea bun.
De nimic.
Inima mea, pierduta pe strada, calcata in picioare, 
cu iz de moarte si coji de nuci.
Vad copacul de la fereastra, neclintit si mut, 
crud si batran, ma priveste.
Tu esti oare in radacina lui, venin al singuritatii?
Tu, strigoi negru, nascut si mort in sange, 
tu, care picuri zi si noapte in mine.
Exorcizare.
Cruci si minti pierdute, habotnicia mi-a stricat mintea, m-a lasat secata.

marți, 21 iunie 2011

Aburisme pentru nopti grele

Ma rog pentru noptile in care am pierdut noi doi ecouri, in care tu erai cuprins de vara si eu de emotii.
Ma rog ca ochii tai sa ramana clari si ai mei la fel de tulburi.Apa ochilor mei nu conteneste in valuri .
Ma rog ca noi doi sa nu ne cunoastem cu adevarat, ma rog sa stam unul langa altul fara sa stim, sa ne iubim fara curaj, eu sa te iubesc pe tine asa cum nu esti de fapt, si tu pe mine asa cum nu voi fi niciodata.
Ma rog pentru serile zaharizate in apus de soare.

miercuri, 25 mai 2011

Aburisme despre acel ceva

Deseori ni se spune ca traim intr-o iluzie.Fie ca e asa, fie ca nu, mi-as dori ca "iluzia" mea sa fie alta, sa pot sa spun "e bine asa", sa gasesc persoane perfecte, figuri si voci si ganduri perfecte.
Ca atunci cand o prima privire inseamna sa-ti faci intregul tablou al cuiva, sa-l descoperi prin tine, asa cum tu iti doresti.Si, ca de obicei, nu indraznesti sa atingi "acel ceva", s-ar putea rupe in bucati in fata ta, sfasiind increderea, curatand culorile de pe pupila mintii posedate.Nu indraznesti sa vorbesti, doar sa asculti sperand sa storci apa din nenumarate straturi de marmura care va despart.Intr-un colt, nedescoperit de lumina, stai si asculti, sperand sa nu fii vazuta si, in acelasi timp, sa fii recunoscuta.Tipi, razi, faci figuri numai ca sa fii observata.Te invarti in jurul sau, dar mult prea departe, si astepti, astepti, astepti, inutil... .
Atunci te intrebi: ce sa fac?Sa aflu.Si intrebi.Si ti se raspunde in cuvinte prea urate, directe, reci, nesuferite, invidioase.Si nu vrei sa crezi, dar nici nu vrei sa risti.Si ce sa faci?
Mai simplu, sa ramai la fel de invizibil, sa faci ceea ce e cel mai simplu: NIMIC.

miercuri, 18 mai 2011

E vorba de aburisme de plastic

Exteriorizare prin piele de plastic.
Intr-o cutie de sticla iti vad pupilele 
dilatate de soare si neon.
Neon de plastic, neon galben, 
neon verde, neon albastru, neon 
vanat de ahtiate muste si invidiosi tantati.
Printre fire de par te caut, urmarind inele
de scoarta de stejar de plastic.
O pereche de degete legata prin piele.
De plastic.
De plastic prin care care curge sange de vopsea.
Maini albe, pe care ai intins drumuri albastre, 
fasii de cer inecat in ploaie.
Esti atat de artificiala!
Dar, vai, eu voi muri,
tu esti eterna! 
Atat de artificiala!

vineri, 8 aprilie 2011

Aburi

Polka-dots ran down the sink, polka, polka, polka rythms round us.My only sadness is that of the rain, unstoppable rain coming from that sink down the earth and on dog lashes crying for its wet nose...it has become dry and he no more sees my polka-dots.Where am I?I ask you dog, what shall I do?My polka-dots have become dull.
Nails in red, nails in green, leaves on your forehead.Oh Dear you're all mud and jam, pouring from my little naughty heart, you see?My organic perception is because of that doomed tuliphead!Let's pop their heads off!They are hideous, aren't they, Darling?
Oh, that sparkling moon!I would scratch all that gold from it if I could and I would rap it around my body.I could sing and enchant you with my false joy and I could touch your deepest senses only by pretending.I would then run and cry, for having brought unreal life and plastic lies and shallow art and meaningless music.
Tambourines, tambourines, tambourines and nothing can stop me now!I will rip your green skin to find that blue blood, to find that written in your veines, that phrase for which I crave!Your brains shall not ressurect until I say so!You will be stone dead for you have betrayed my hope.

I live too much, but not enough.

duminică, 13 februarie 2011

I'm safe up high, nothing can touch me

Satui de plastic si ziar,
de gust de murdar,
de mazga zilei.
Te-as mai lasa sa sorbi
doua secunde din viata
si te-as impusca.
Cu un pistol de hartie.
Spune-mi de ce?De ce?De ce?De ce?
Nu mai vreau sa sufar dupa fiecare cuvant.Sa amplific fiecare sunet al tau cu speranta unei lumi in care ma gasesc si eu.Vreau sa te vad si sa te aud.Fara masti.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Semne de oprire.
E marginalizarea vitezomanilor in dragoste.
Eu te-am descoperit cand fugeam de
lumina.Un fulger si mai mult de atat,
o strafulgerare si mai mult de atat,
un gand, cel mai murdar si cel mai curat
in acelasi timp.
Am accelerat intr-un drum fara capat, dar
m-am intors de unde am plecat.

joi, 27 ianuarie 2011

Aburisme...s-atat.

Am cazut si m-am lovit de mandria ta.Creste din toate partile si se termina in capatul celalalt al vietii tale, cand aluneci in prapastie.Pentru fiecare cuvant iesit din madularele vorbei tale bantuite de trufie, eu platesc cu apa ochilor mei.Astept sa ma eliberezi de ganduri murdare.Astept sa te adancesti in propria-ti figura si sa ma descoperi tipand.
Tac.
Razi.
Stam amandoi impreuna cu mainile legate de o iubire falsa, supusa ploii negre a pacatelor.Dintre noi si intre noi se propteste un zid de gelozii si suferinte, rupturi concomitente in existenta, implinirea unui vis desart, materialitatea gandului.Nu incerca.Nici eu n-o sa incerc.Prin gaura peretelui ma uit la tine.Tu te uiti prin mine.Si stam amandoi rupti de lume intr-o lume stapanita de regrete si nepasare.
Tac.
Privesti.
M-ai prins in panza privirii.Cum sa scap din bolul de cristal, cum sa nu dansez dupa muzica ta?Cum deschizi tu furtuna, zdrobind tot in jur ?Ma aprinzi din scrumul tigarii tale vanitoase.Ma stropesti, aruncand cuvinte false infasurate in ambalaje colorate.
Tac.
Ma minti.
Ma minti, ma minti, ma minti si ma minti ca sa fii sigur ca m-ai mintit indeajuns.O sa ma minti si o sa ma minti si eu te citesc.Paginile tale sunt inghesuite si nescrise, dar eu te citesc si n-am sa te las din mana pana nu te-am devorat din scoarta-n scoarta.
Tac.
Taci.
Nu avem ce sa ne mai spunem.Suntem in sfarsit perfecti.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Aberatie inchistata in clisee

O suferinta muta, inabusita de fulgi de zapada,
se uita in zare.
Nu vezi ca dintre fluturi, se inalta o singura
privire in zare?
Nu vezi ca eu stau aici?
Nu vezi ca eu plang si rad pentru tine?
In zare,
Nu vezi cum tremura fiecare floare pentru tine?Nu vezi cum intind mana dupa tine?Nu vezi cum luna se lupta cu soarele pentru tine?Nu vezi cum eu astept?Mereu, in zare.
Eu astept sa-mi trimiti suflarea ta intr-o adiere, clipirea intr-o raza de luna, privirea in oglinda apei.
                                                    ************

M-am oprit la coltul unei inimi, fiindca am obosit.Si am auzit batand regulat.Apoi, pamantul se zguduia si am simtit cum tresalta , se opreste, amuteste si porneste iar.Am simtit cum se opreste brusc si apoi inchide ochii.Nu stiu ce era, dar parea o emotie de nestapanit, emotia aceea...vai, am uitat cum ii spune.
Am plecat.Si dupa un drum lung, am decis sa ma odihnesc.Dar m-am oprit iar langa o inima.Nimic surprinzator la prima vedere.Batai usoare, lipsite de agitatia celei precedente."Ce bine", m-am gandit.Era atat de liniste, incat am adormit... .
M-am trezit si inima nu mai spunea nimic.Nicio vorba, nicio expresie.Un zambet pasnic, ca un somn   adanc dupa o zi lunga.
Pornind la drum, am calatorit ore intregi.Si am gasit o inima mica si fricoasa.Superba.Era cald si bine, insa n-am apucat sa-mi vin in fire cand am zarit o lumina incredibila si am simtit un aer mult prea rece.Plansete si frica;s-apoi ceva, precum emotia aceea...vai, chiar nu mai stiu cum ii spune.