Un murmur lung vine odata cu muzica.
Si mai simplu, si mai profund, Liszt lasa sa treaca ceasurile de aur peste hartii invizibile.Eu ma intorc in toate curburile coloanelor dorice ale oaselor, ma aplec peste zorii negri, ma ridic inspre frunti luminate cu faclii proaspete.Te intreb: ce stii tu?Nu stii decat ce vrei sa pari ca stii, dar nu vrei sa cunosti mai mult decat stii.
In varful degetelor
Harti din praf, lumini si iz de artar.
E cerul amar.
Ca un sarpe ma rascolsesc intre clapete.
Vad prin tine, vad drumuri purpurii prin pielea ta.
Drumuri pe care numai eu am mers.
Pe care numai eu le cunosc.
Ce stii tu?
Var albastru, pete de ceai si un pian.
Acelasi an.
Aceleasi piese, acelasi andante monoton,
Aceeasi Fantezie.
Vad ce vezi tu.Nimic.
Sunt oarba de doi ochi.
I-am pierdut demult, cand inca zapada mustea.
Si noi eram albi.
