Ziua

Ziua

Numai o zi dintre toate sa-mi pastrati.

Prima zi din iarna, ziua in care corbii mor si apele ingheata sub ochii lunii.

Ziua care devine noapte sub pasi obositi.

Ziua cu soare.Ziua cu stele.

Doar acea zi.Ziua nemortii mele.

Aburisme pentru ore tarzii

Un murmur lung vine odata cu muzica.
Si mai simplu, si mai profund, Liszt lasa sa treaca ceasurile de aur peste hartii invizibile.Eu ma intorc in toate curburile coloanelor dorice ale oaselor, ma aplec peste zorii negri, ma ridic inspre frunti luminate cu faclii proaspete.Te intreb: ce stii tu?Nu stii decat ce vrei sa pari ca stii, dar nu vrei sa cunosti mai mult decat stii.


In varful degetelor


Harti din praf, lumini si iz de artar.
E cerul amar.
Ca un sarpe ma rascolsesc intre clapete.
Vad prin tine, vad drumuri purpurii prin pielea ta.
Drumuri pe care numai eu am mers.
Pe care numai eu le cunosc.
Ce stii tu?
Var albastru, pete de ceai si un pian.
Acelasi an.
Aceleasi piese, acelasi andante monoton,
Aceeasi Fantezie.
Vad ce vezi tu.Nimic.
Sunt oarba de doi ochi.
I-am pierdut demult, cand inca zapada mustea.
Si noi eram albi.

Aburisme de miezu' nioptii

Am observat o schimbare in receptivitatea mea.E un fel de flash fotografic in succesiunea celor 24 de ore, din care numai un sfert, si probabil nici acela, e folosit cu un scop.

Azi am spart un pahar.Neinteresant si copilaresc.Dar aveam o fascinatie extraordinara, culegand cioburile de pe covor, imi venea sa stau asa, in mijlocul lor, sa ma spal cu firimiturile de sticla pe maini, sa dansez in varfurile degetelor pe cioburile stropite cu apa si sange.

Cred ca o sa capat alt suflet, poate o sa ma pierd pe mine si o sa devin altcineva.Din cauza unui pahar.Poate am pierdut ceva din mine cu fiecare lucrusor pe care l-am distrus, dintr-o neatentie sau, mai rau, din nepasare.


 5 saptamani, o ora si-un minut


Saizeci de franghii ma tin prins de tine.
Ma tin de ramuri, de frunze, de muguri
insiropati.
Saizeci de lampi cu gaz, pe saizeci de strazi,
apasate si de talpa noastra.
Saizeci de nori negri, peste saizeci de sori de fericire.
Saizeci de insule pustii, casa noastra.
Saizeci de versuri.
Saizeci de ani pierduti in saizeci de minute.

Pentru ca totul se face cenusa

In the memory of my parrot.

Aburisme din resturi

La masa cu bibelouri


Bibelouri de sticla si portelan ieftin stau aranjate
printre vietile noastre.
Nu calca stramb, nu te sprijini in coate
pe masa unde, sparte, aruncate, daramate
stau ele.
Masa rotunda unde ielele danseaza 
in fiecare seara, 
si te pierd in jocul lor.
La scaunul unde ti-ai vazut numele,
acolo ielele
vor dansa si vor inflori in crini
albi si fini, 
cu putregaiul mortii in tulpini.

Aburisme de vin si vara

O caisa uscata.


Eu zic ca e bine asa.E mai bine ca niciodata sa stam universali, inveliti in pamant.
...
Simt perfuzia sentimentelor tale, 
simt seringa pacatelor mele dizolvand 
plasma, 
plasma, 
plasma.
Creier bun, prea bun.
De nimic.
Inima mea, pierduta pe strada, calcata in picioare, 
cu iz de moarte si coji de nuci.
Vad copacul de la fereastra, neclintit si mut, 
crud si batran, ma priveste.
Tu esti oare in radacina lui, venin al singuritatii?
Tu, strigoi negru, nascut si mort in sange, 
tu, care picuri zi si noapte in mine.
Exorcizare.
Cruci si minti pierdute, habotnicia mi-a stricat mintea, m-a lasat secata.

Aburisme pentru nopti grele

Ma rog pentru noptile in care am pierdut noi doi ecouri, in care tu erai cuprins de vara si eu de emotii.
Ma rog ca ochii tai sa ramana clari si ai mei la fel de tulburi.Apa ochilor mei nu conteneste in valuri .
Ma rog ca noi doi sa nu ne cunoastem cu adevarat, ma rog sa stam unul langa altul fara sa stim, sa ne iubim fara curaj, eu sa te iubesc pe tine asa cum nu esti de fapt, si tu pe mine asa cum nu voi fi niciodata.
Ma rog pentru serile zaharizate in apus de soare.