O caisa uscata.
Eu zic ca e bine asa.E mai bine ca niciodata sa stam universali, inveliti in pamant.
...
Simt perfuzia sentimentelor tale,
simt seringa pacatelor mele dizolvand
plasma,
plasma,
plasma.
Creier bun, prea bun.
De nimic.
Inima mea, pierduta pe strada, calcata in picioare,
cu iz de moarte si coji de nuci.
Vad copacul de la fereastra, neclintit si mut,
crud si batran, ma priveste.
Tu esti oare in radacina lui, venin al singuritatii?
Tu, strigoi negru, nascut si mort in sange,
tu, care picuri zi si noapte in mine.
Exorcizare.
Cruci si minti pierdute, habotnicia mi-a stricat mintea, m-a lasat secata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu